Recenzie: Hoţii de frumuseţe de Pascal Bruckner

hotii-de-frumusete-editie-gsp_1_fullsizeTitlu ( română ): Hoţii de frumuseţe            

Titlu original: Les voleurs de beauté

Autor: Pascal Bruckner

Editura: Trei

An publicare: 2011

Număr pagini: 247

Descriere:

Undeva, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia, trei oameni pun la cale un complot împotriva frumuseţii. Să fie la mijloc doar izbucnirea halucinatorie a unei perversiunii sadice? Nici vorbă. Avem de-a face cu o doctrină şi aplicarea ei obstinată: complotiştii văd în frumuseţea inegal distribuită o inechitate ce trebuie eliminată. O viziune de apocalips? Mai degrabă un basm filosofic şi totodată, un thriller pasionant ce dozează perfect suspansul, erotismul, teroarea. 

Recenzie:  

După cum este prezentat în descrierea romanului, Hoţii de frumuseţe este un thriller ce îmbină perfect aproape toate genurile literare şi calităţile lor. Am avut momente în care am izbucnit în râs, dar şi momente în care tremuram de frică, momente în care îmi venea să urlu de curiozitate şi simţeam nevoia să citesc câteva zeci de pagini în timpul în care în mod normal aş citi una singură. Este o carte prin care eu cel puţin am trecut de la o stare la alta în câteva secunde. O carte al cărei final abia aşteptam să îl aflu, dar pe care nu voiam să o termin. O carte cu un final excepţional, dar de la care aşteptam parcă mai mult.

Ştiu, primele fraze ale recenziei mele sunt puţin confuze şi banale, dar chiar nu ştiu cum să exprim mai bine de atât ceea ce cred despre această carte.

Sunt de părere că editorul a formulat puţin greşit descrierea de pe coperta a 4-a, din cauza faptului că au fost divulgate prea multe detalii ţinând cont de faptul că această carte merită citită fără a avea cea mai mică idee despre ce se întâmplă defapt,

Romanul este împărţit pe două planuri şi anume: povestea, spusă de către Benjamin unei tinere, medic psihiatru al cărei nume nu a fost specificat – sau dacă a fost eu nu am băgat de seamă – şi  amănunte din viaţa ascultătoarei înşirate în momentele în care povestea lui Benjamin era întreruptă din anumite motive.

Întreg romanul este invadat de idei filosofice în ceea ce priveşte frumuseţea şi tinereţea.

Frumuseţea este o fântână a veşniciei pe care timpul  sfârşeşte întotdeauna prin a o distruge.

Nu suntem stăpânii chipului nostru; când uităm de el, se mototoleşte.

Evit să dau alte detalii în ceea ce priveşte conţinutul romanului deoarece nu vreau să stric suspansul viitorilor cititori, dar pot spune că este o carte ce merită din plin citită şi o recomand cu drag oricui, fără excepţii.

Citat favorit:

Ştiţi povestea cameleonui care se aşează pe un pled ecosez. După câteva clipe explodează. N-a putut alege între culori. Exact aşa sunt şi eu:dacă am o fiinţă interesantă în faţă, mă avânt spre ea, o reproduc în cele mai mărunte detalii: este singura mea modalitate de a deveni cineva.

Deşi am devenit destul de exigentă în ceea ce priveşte acordarea unei note cărţilor, de când am citit Hoţul de cărţi, consider că aceasta merită 5/5. 

Advertisements

2 thoughts on “Recenzie: Hoţii de frumuseţe de Pascal Bruckner

  1. Nu am citit această carte, dar am citit Luni de fiere (parca e scrisa de acelasi autor) şi nu prea mi-a plăcut. Observ totuşi că ţie ţi-a plăcut această carte şi mă gândesc serios să îi dau o şansă :)) Te aştept şi pe la mine :3

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s